Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accolade)
1. ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, printr-o îmbrăţişare şi o lovire uşoară cu latul spadei.
3. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuaţii, portative muzicale etc.
4. formă de boltă ca o paranteză culcată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. battage)
1. operaţia de lovire repetată cu bătătoarea a masei de material fibros, în filatură.
2. utilajul cu care se execută.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. biliardo, fr. billard)
1. joc cu 3 bile colorate, mişcate prin lovirea uneia dintre ele cu tacul pe o masă acoperită cu postav verde; masa însăşi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. campane, lat., it. campana, clopot)
1. capitel al unei coloane corintice sau dorice.
2. construcţie de metal în formă de clopot, care leagă camera de lucru a unui cheson (3) cu exteriorul; ecluză (2) cu aer comprimat.
3. (muz.; pl.) instrument de percuţie din metal, în formă de cupă răsturnată, pusă în vibraţie prin lovirea cu un ciocan de lemn; clopote.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. castagnette, sp. castañeta)
1. (pl.) instrument muzical de percuţie pentru acompanierea dansului şi a muzicii, din două plăcuţe de lemn, care se prind de degete şi, prin lovire, produc un sunet sec.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. celesta, fr. célesta)
1. instrument muzical de percuţie cu claviatură, la care sunetul este produs prin lovirea unor lame metalice cu ciocănele de lemn.