OK
X
antipoluare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (după fr. antipollution)
1.
orice
acțiune
concepută
pentru
a
preveni,
reduce
sau
elimina
poluarea.
2.
(antonim)
poluare.
eluare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (după fr. élution)
1.
proces
de
dizolvare
și
de
separare
a
substanțelor
dintr-o
coloană
cromatografică
fixate
pe
un
mediu
absorbant,
prin
spălarea
ei
cu
eluanți;
eluție,
eluțiune.
evaluare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (evalua + -re)
1.
acțiunea
de
a
evalua
și
rezultatul
ei;
socoteală,
calcul;
apreciere,
prețuire.
2.
valoarea
rezultată
din
estimare.
3.
(d.
lucrări,
teste
etc.)
notare.
involuare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (involua)
1.
acțiunea
de
a
involua
și
rezultatul
ei;
involuție;
regres.
2.
întoarcere
în
timp;
involuție.
3.
proces
fiziologic
care
constă
în
revenirea
unui
organ,
care
a
suferit
o
mărire
de
volum,
la
dimensiunile,
poziția
și
consistența
normală;
involuție.
4.
(biol.)
modificare
regresivă
a
unui
organ
sau
organism;
involuție.
5.
(concretizat)
situație
a
unui
organ
întors
la
dimensiunea
sa
normală;
involuție.
6.
(prin
generalizare)
proces
de
transformare
regresivă;
involuție.
ranfluare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (după fr. renflouage)
1.
(marină)
acțiunea
de
a
ranflua
sau
rezultatul
acestei
acțiuni.
2.
operație
de
ridicare
la
suprafață
și
de
repunere
în
stare
de
plutire
a
unei
nave
scufundate.
reluare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (relua)
1.
acțiunea
de
a
relua.
2.
reprezentare
a
unei
piese
de
teatru
care
nu
s-a
mai
jucat
de
multă
vreme.
acetimetru
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. acetimètre)
1.
instrument
pentru
măsurarea
tăriei
oțetului;
acetometru.
2.
acidimetru
care
permite
evaluarea
gradului
de
concentrație
al
unui
oțet.
acumetrie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acoumétrie)
1.
(med.)
metodă
de
evaluare
a
acuității
auditive
cu
ajutorul
acumetrului,
folosită
pentru
a
diagnostica
și
a
distinge
rapid
tipul
de
surditate
pe
care
îl
are
pacientul,
înainte
de
a
efectua
un
examen
audiometric
mai
aprofundat;
audiometrie.
adempțiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ademption, lat. ademptio)
1.
luare
în
posesiune
a
unui
beneficiu.
aerobioscop
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. aerobioscope)
1.
aparat
pentru
determinarea
gradului
de
poluare
a
aerului.
alertă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. alerte)
1.
semnal,
de
obicei
sonor,
a
unui
pericol
iminent
care
declanșează
luarea
măsurilor
necesare
pentru
a-l
evita;
alarmă,
prevenire.
2.
stare
de
apărare
în
fața
unui
pericol,
a
unei
situații
critice;
durata
acestei
stări.
3.
semnal
convențional
internațional
folosit
pentru
a
atrage
atenția
asupra
evoluției
diverselor
fenomene
cerești.
4.
(expr.)
a
fi
în
~
=
a
fi
într-o
stare
de
îngrijorare
vigilentă.
ampex
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. ampex)
1.
procedeu
de
reluare
rapidă
în
cadrul
transmisiilor
directe
a
imaginilor
de
televiziune
prin
intermediul
unei
imprimări
magnetice.