Dictionar

eluat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éluat)

1. substanță rezultată dintr-o eluțiune.
 

fluat

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. fluate)

1. substanță folosită în special pentru impermeabilizarea și protejarea suprafețelor unor materiale de construcție.
 

acmee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acmé)

1. apogeu, punct culminant.
2. fază în care o boală atinge intensitatea maximă.
3. cea mai evoluată fază de adaptare în filogenie și ontogenie.
 

aerofotogramă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aérophotogramme)

1. fotografie specială luată din avion sau din puncte înalte; fotogramă aeriană.
 

afresco (2)

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. affresco)

1. tehnică de pictură murală care constă în întinderea culorilor, prealabil măcinate și diluate în apă, pe un strat de tencuială proaspătă; pictură realizată cu această tehnică; frescă.
 

albuminos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. albumineux)

1. (biol.) care conține albumină, care are proprietățile albuminei.
2. apă albuminoasă = soluție din albuș de ou diluat în apă, folosită în special pentru dezotrăvire.
 

aleatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aléatoire, lat. aleatorius)

1. care depinde de un eveniment incert; supus hazardului; întâmplător; stocastic.
2. variabilă ~ie (sau stocastică) = mărime care poate avea diferite valori, fiecare dintre ele fiind luată ca o anume probabilitate; muzică ~ie = muzică în care autorul introduce elemente de hazard, de improvizație.
 

alveograf

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. alvéographe)

1. aparat pentru determinarea capacității făinii de a forma cu apa un aluat bun; extensimetru.
2. aparat pentru determinarea calităților plastice ale făinii; extensimetru.