Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. collaborer)
1. a colabora, a-şi aduce contribuţia la o acţiune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. lucra)
1. acțiunea de a lucra și rezultatul ei; muncă, activitate.
2. expr. a pune în ~ = a începe executarea (a ceva), a pune în practică.
3. (înv.) muncă, activitate, efort pentru a realiza ceva.
4. (concr.) lucru realizat printr-o muncă fizică sau intelectuală.
5. studiu scris asupra unui anumit subiect; scriere, operă artistică sau științifică.
6. spec. operație sau ansamblu de operații efectuate cu ajutorul mașinilor, utilajelor etc., precum și materialele și manopera respectivă, în vederea realizării, reparării, transformării etc.; sistem tehnic realizat printr-o astfel de operație.
7. ~a solului = ansamblul lucrărilor de arat, grăpat etc. executate în vederea creării unor condiții optime de încolțire și de creștere a plantelor.
8. ~a pământului = agricultură.
10. fig. (rar) lucrătură.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. lucratif, lat. lucrativus)
1. care aduce câștig; aducător de profit; profitabil; rentabil.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (pre- + lucra)
1. a transforma, a trece de la o stare brută la una finită.
2. a reface o lucrare, o operă etc.
3. a lămuri; a expune, a explica (o idee, o carte etc.).
4. a căuta să convingă pe cineva să facă, să recunoască ceva etc., a arăta greșelile spre a fi îndreptate.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. abraser)
1. a prelucra prin aşchiere, cu un abraziv.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)
1. cel care abreviază scrierile unui autor.
2. autor al versiunii scurte a unei lucrări literare.
3. funcționar al cancelariei papale însărcinat cu redactarea minutelor.
Parte de vorbire: loc. adv.
Origine: (it. a cappella)
1. (despre lucrări corale) fără acompaniament instrumental.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Akzidenzen)
1. lucrări tipografice mărunte şi variate (afişe, invitaţii, programe etc.).
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Akkordant)
1. persoană care execută lucrări în acord; lucrător contractual.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. acta)
1. pl. colecţie de documente, registre etc.
2. titlu al unor periodice, colecţii de lucrări ştiinţifice publicate de o societate, de o instituţie.