Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropomorphisme)
1. concepţie care atribuie divinităţilor sau lucrurilor şi fenomenelor naturii forme, însuşiri şi sentimente umane.
2. reprezentare a divinităţilor sub înfăţişare omenească.
Parte de vorbire: s.
Origine: (gr. apeiron)
1. (fil.; la Anaximandru) element primar şi cauză materială a lucrurilor, materie indeterminată şi infinită (aerul, apa, focul şi pământul).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apriorisme)
1. concepţie filozofică idealistă care consideră cunoaşterea esenţei lucrurilor anterioară experienţei omului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archée, lat. archeus, gr. arkhe)
1. (fil.) termen care exprimă esenţa tuturor fenomenelor, prototipul tuturor lucrurilor şi fiinţelor; forţă vitală; principiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. berkeleysme)
1. sistem filozofic antiştiinţific care susţine că însuşirile lucrurilor şi înseşi lucrurile nu sunt decât senzaţii ale omului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. qualitatif, lat. qualitativus)
1. (şi adv.) referitor la calitate (1); aparţinând esenţei, naturii lucrurilor.
2. analiză ~ă = determinarea naturii chimice a unei substanţe.