Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. atelier)
1. locul în care se execută lucrări manuale, sau se practică activități manuale de artă sau de agrement; (p. ext.) locul unde se dezvoltă o lucrare.
2. încăpere, local cu unelte sau maşini unde se desfăşoară o activitate meşteşugărească sau industrială.
3. totalitatea lucrătorilor care muncesc într-un asemenea local.
4. local amenajat în care lucrează un artist; încăpere de lucru a unui pictor, fotograf etc.; studio.
5. locul în care mai mulți elevi sau studenți lucrează sub îndrumarea unui maestru (profesor, artist etc.); (p. ext.) ansamblul artiștilor sau al elevilor care lucrează sub îndrumarea aceluiași maestru sau grup de maeștri.
6. (prin ext.) grup de persoane reunite pe o perioadă determinată de timp pentru a reflecta asupra unui subiect dat sau a realiza un proiect comun.
7. (fig.) centru de producție artistică-literară.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. gratification, lat. gratificatio)
1. retribuţie suplimentară acordată de unele unităţi economice lucrătorilor care s-au distins în muncă.
2. (psihiatr.) obiect, gest, cuvânt destinat a satisface dorinţele sau necesităţile bolnavului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. pointeur)
1. muncitor însărcinat cu pontajul lucrătorilor pe şantier sau cu înregistrarea cantităţii produselor realizate într-un anumit timp.