aflui

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. affluer, lat. affluere)

1. (despre sânge) a se îngrămădi într-un corp.
2. a se deplasa convergent către un punct.
3. (fig.) a se îmbulzi.

alternarioza agrișului

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Alternaria ssp.
2. FR alternariose du grosseillier épineux; taches noires du grosseillier épineux
3. EN alternaria black spot of gooseberry
4. DE Alternaria-Schwarzfleckigkeit des Stachelbeerenstrauchs
5. RU чёрнaя пятнистость крыжовникa
6. HU egres(köszméte) levél-, hajtás- és bogyófoltossága, egres alternáriás betegsége

alternarioza bumbacului

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Alternaria macrospora
2. FR alternariose du cotonnier; taches foliaires du cotonnier
3. EN alternaria leaf spot of cotton
4. DE Alternaria-Blattfleckenkrankheit der Baumwolle; Dürrfleckenkrankheit der Baumwolle
5. RU aльтернaриоз листьев лопчaтникa
6. HU gyapot alternáriás betegsége

alternarioza coacăzului

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Alternaria ssp.
2. FR alternariose du cassis; taches noires du cassis
3. EN alternaria black spot of currant
4. DE Alternaria-Schwarzfleckigkeit des Johannisbeerenstrauchs
5. RU чёрнaя пятнистость смородины
6. HU feketeribizli alternáriás betegsége

alternarioza morcovului

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Alternaria dauci
2. FR alternariose de la carotte
3. EN black rot of carrot; late blight of carrot
4. DE Möhrenschwärze; Möhrenverderber; Möhrenblattbrand
5. RU aльтернaриоз моркови
6. HU sárgarépa (murok) alternáriás levélfoltossága

alternarioza spanacului

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Alternaria spinaciae
2. FR alternariose de l’épinard; taches foliaires de l’épinard
3. EN alternaria blight of spinach; alternaria leaf spot of spinach
4. DE Alternaria-Blattfleckenkrankheit des Spinats
5. RU aльтернaриоз шпинaтa
6. HU spenót alternáriás betegsége

aalenian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. aalénien)

1. I. din primul etaj al jurasicului mediu (sau ultimul al jurasicului inferior).
2. care aparține aalenianului, specific aalenianului; care se referă la această perioadă.
3. II. primul etaj al jurasicului mediu sau ultimul etaj al jurasicului inferior.

abacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
4. (var.) (s.n.) abac.

abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

abator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattoir)

1. construcție unde se sacrifică animalele destinate consumului populației.
2. (fig.) masacru.

abazie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abasie)

1. (med.) tulburare a sistemului nervos, care se manifestă prin neputința de a merge normal.

abbevilian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.