Dictionar

Rezultate secundare (Lume.):

Antilume

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (din anti- + lume, cf. engl. antiworld)

1. (fizică) lume sau univers ipotetic compus din antimaterie.


Lumen

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. lumen)

1. s. m. unitate de măsură a fluxului luminos, egală cu fluxul emis de o sursă punctiformă şi izotropă cu intensitatea de o candelă într-un unghi solid de 1 steradian.

2. s. n. deschidere a unui organ anatomic cavitar sau a unor fibre de plante.


Lumen

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT lumen

2. FR lumen

3. EN lumen

4. DE Lumen

5. RU просвет

6. HU lumen, sejtüreg


Lumenmetru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lumenmètre)

1. instrument pentru determinarea fluxului luminos.


Achirofite

Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. achyrophytes)

1. (bot.) plante cu flori glumacee (având sau constând din glume).


Acidimetrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acidimétrie)

1. capitol din analiza volumetrică având ca obiect determinarea concentraţiei soluţiilor acide.


Acosmism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acosmisme)

1. teorie potrivit căreia lumea fizică nu ar exista ca realitate independentă de Dumnezeu.


Africanitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. africanité)

1. caracter specific culturii africane.

2. caracter african al unei culturi, limbi etc.

3. grup de valori comune locuitorilor din Africa.

4. lumea, civilizaţia africană.


Anticipație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anticipation, lat. anticipatio)

1. acțiunea de a anticipa; anticipare.

2. acțiunea de a face sau de a proiecta ceva înainte de o anumită dată (fixată).

3. prognoza unei fapte, acțiuni etc. din viitor, pe baza datelor furnizate de prezent.

4. cu ~ = înainte de termenul stabilit.

5. literatură de ~ = literatură a cărei acțiune se petrece în lumea viitorului.

6. (muz.) sunet care apare înaintea acordului căruia îi aparține.

7. (var.) (înv.) anticipațiune.


Auditiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. auditif)

1. referitor la auz, la simțul auzului.

2. tip ~ = persoană care percepe lumea exterioară mai ales prin sunete.