Rezultate principale (Lumină):
Lumină
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
Rezultate secundare (Lumină):
Alumină
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alumine)
1. oxid natural de aluminiu, divers colorat, având la bază un mare număr de pietre preţioase.
Anlumina
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. enluminer)
1. a orna cu miniaturi.
2. a împodobi cu ornamente.
Ilumina
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. illuminer, lat. illuminare)
1. tr. a lumina puternic (decorativ).
2. refl. (fig.; despre faţă, ochi etc.) a străluci de bucurie.
Luminaj
Parte de vorbire: s.
Origine: (după lat. luminare)
Luminal
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Luminal, fr. luminal)
1. medicament, pulbere albă, cristalină, inodoră, cu gust amar, cu acţiune hipnotică; fenobarbital.
Luminanţă
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. luminance)
1. lumină fotometrică, egală cu raportul dintre intensitatea unei surse luminoase şi proiecţia suprafeţei acesteia pe un plan; strălucire.
Abajur
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abat-jour)
1. dispozitiv pentru a rabata lumina unei lămpi.
2. acoperitoare de metal, de hârtie etc. care se pune la o lampă pentru a reflecta lumina într-o anumită direcție.
Abisal, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abyssal, lat. abyssalis)
2. aflat în zona de mare adâncime şi fără de lumină a mărilor şi oceanelor.
3. regiune ~ă = zonă de mare adâncime a fundului mărilor şi oceanelor.
Actinotropism
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. actinotropisme)
1. îndreptare a plantelor către radiaţiile de lumină.
2. mişcare de curbură sub influenţa unor radiaţii unilaterale de lumină.
Afotic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aphotique)
1. (oceanografie) care este lipsit de lumină; mezopelagic.
2. zona ~ă = porțiune a unui ocean (sau lac) neexpusă luminii soarelui din cauza adâncimii apei și unde se întâlnește doar lumina produsă de bioluminiscență.
A giorno
Parte de vorbire: loc. adv.
Origine: (it. a giorno)
1. caracterizează un iluminat la fel de strălucitor ca lumina zilei, ca ziua.
2. luminat a ~ = luminat cu lămpi multe.
Alexandrit
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Alexandrit, fr. alexandrite)
1. (mineral.) piatră fină a cărei culoare este verde când este expusă la lumina zilei și roșie când este expusă la lumina electrică; crisoberil.