Dictionar

Rezultate secundare (Luminată):

Cameră

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. camera)

1. încăpere într-un apartament.

2. muzică de ~ = muzică destinată unui număr redus de interpreţi.

3. compartiment într-un sistem tehnic (instalaţie, maşină, aparat).

4. ~ obscură = a) încăpere neluminată sau cu lumină de o anumită culoare, în care se lucrează cu materiale fotosensibile; b) dispozitiv cu ajutorul căruia se obţine pe un ecran imaginea răsturnată a unui obiect; ~ fotografică = a) aparat fotografic; b) cameră obscură de televiziune (sau videocaptoare), aparat complex pentru captarea imaginii şi transformarea ei în semnale video; ~ de combustie = încăpere a motorului cu ardere internă în care se aprinde amestecul de gaze.

5. tub închis de cauciuc care se umflă cu aer şi care se aşază pe roată sub anvelopă.

6. balon de cauciuc al unei mingi de sport.

7. adunare parlamentară constituită; organ suprem al puterii de stat.

8. (ec.) instituţie având ca obiectiv sprijinirea activităţii dintr-un anumit domeniu.


Fotorezistenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. photorésistance)

1. conductor electric a cărui rezistenţă variază în funcţie de iluminare, funcţionând pe baza efectului fotoelectric intern.

2. componentă electronică a cărei rezistivitate variază în funcție de cantitatea de lumină incidentă: cu cât este mai iluminată, cu atât rezistivitatea este mai mică.


Penumbră

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. pénoumbre)

1. zonă incomplet luminată, între umbra unui corp şi regiunea luminoasă înconjurătoare.

2. (pict.) zonă de trecere între lumină şi umbră.


Semilună

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. demi-lune)

1. jumătatea luminată a discului Lunii.

2. (parte a unui) obiect în formă de semilună.

3. (mar.) piesă semicirculară care se fixează pe coloana bompresului.

4. semn simbolic al islamismului.

5. (fig.) Imperiul Otoman; mahomedanismul.


Terminator

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. terminateur)

1. (pentru o planetă sau o lună) linie de separație între partea luminată (unde este zi) și partea întunecată (unde este noapte).


Pleniluniu

Parte de vorbire: s.n. (învechit)
Origine: (lat. plenilunium)

1. (astronomie) faza lunară în care partea vizibilă a Lunii, de pe Pământ, apare în întregime iluminată de Soare; Luna văzută în întregime; Lună plină.

2. (var.) (s.f.) plenilunie, (s.f.) plinălunie.