Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. luminescence)
1. proprietate a unor substanţe de a emite radiaţii luminoase, care nu sunt de natură termică.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE Bioluminiszenz
6. HU hidegfény-termelőképesség
Parte de vorbire: s.
Origine: (catod + luminescenţă)
1. luminescenţă care se produce prin bombardarea unei substanţe cu electroni.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
6. HU kemolumineszcencia, kémiai oxidáció következtében létrejött hidegfény
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. chemoluminescence, fr. chimiluminescence)
1. (chimie) luminescență care însoțește unele reacții chimice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. chemoluminescence, fr. chimiluminescence)
1. (chimie) producerea de lumină ca rezultat al unei reacții chimice; luminescență produsă în timpul unei reacții chimice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cryoluminescence)
1. emitere de lumină a unor corpuri răcite la temperatura aerului lichid.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. biophotogenèse)
1. (biol.) fenomen de producere a luminii reci de către unele viețuitoare; bioluminescenţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bioluminescent)
1. care produce bioluminescenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bioluminescence)
1. luminescenţă produsă de unele bacterii, insecte, peşti etc. datorită unor reacţii biologice; biofotogeneză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (catod + luminescenţă)
1. luminescenţă care se produce prin bombardarea unei substanţe cu electroni.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. chemoluminescence, fr. chimiluminescence)
1. (chimie) luminescență care însoțește unele reacții chimice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. chemoluminescence, fr. chimiluminescence)
1. (chimie) producerea de lumină ca rezultat al unei reacții chimice; luminescență produsă în timpul unei reacții chimice.