Dictionar

afotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aphotique)

1. (oceanografie) care este lipsit de lumină; mezopelagic.
2. zona ~ă = porțiune a unui ocean (sau lac) neexpusă luminii soarelui din cauza adâncimii apei și unde se întâlnește doar lumina produsă de bioluminiscență.
3. (antonim) eufotic.
 

afotometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aphotométrie)

1. indiferență a frunzelor față de direcția luminii.
 

afototropism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aphototropisme)

1. curbare a plantelor în direcția opusă luminii.
 

analizor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. analyseur)

1. instrument pentru determinări analitice.
2. dispozitiv optic cu care se studiază polarizarea luminii.
3. orice aparat cu un sistem de recepționare și de analiză a unor informații.
 

biofotogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. biophotogenèse)

1. (biol.) fenomen de producere a luminii reci de către unele viețuitoare; bioluminescență.
 

blendă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Blende, fr. blende)

1. sulfură naturală de zinc; sfalerit.
2. (fot.) diafragmă.
3. (cinem.) panou metalizat pentru reflectarea luminii în locul dorit din cadru.