Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. luminosité)
1. însuşire a unui corp, a unui loc etc. de a fi luminos.
2. proprietate a unui sistem optic de a transmite lumina pe care o primeşte.
3. strălucire a stelelor, energia radiantă emisă de acestea în unitatea de timp.
4. (fig.) seninătate, optimism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. voluminosity)
1. caracterul a ceea ce este voluminos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Astrometer)
1. aparat fotometric pentru măsurarea şi compararea gradului de luminozitate a aştrilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. effluve, lat. effluvium)
1. emanație gazoasă a unor corpuri; emanație electrică sau magnetică.
2. (fig.) curent, flux fluid, suflu.
3. descărcare electrică, de slabă luminozitate, în jurul electrozilor aflați la o tensiune înaltă.
4. defect sub forma unor linii subțiri în evantai care apare pe o peliculă cinematografică la developare, datorită unei derulări prea rapide, când pelicula se încarcă electrostatic.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. érythropsie)
1. (med.) defect de vedere constând în a percepe obiectele colorate în roșu (această discromatopsie este cunoscută schiorilor care au fost expuși prea mult timp la o luminozitate foarte puternică).
Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. phos, photos „lumină”)
1. „lumină, luminozitate, radiație”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. photochromatique)
1. a cărui cromaticitate este în funcție de luminozitate; fotocrom.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. gigante, lat. gigas, -ntis)
1. s. m. (mit.) nume dat unor ființe fabuloase de statură uriașă și foarte puternice, care s-au răsculat împotriva lui Zeus.
2. uriaș.
3. (fig.) construcție, clădire, avion de mari dimensiuni.
4. (fig.) persoană care se remarcă prin calități excepționale.
5. s. f. (astr.) stea de mare luminozitate.