Dictionar

lumină

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT lux
2. FR lumière
3. EN light
4. DE Licht
5. RU свет
6. HU fény
 

alumină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alumine)

1. oxid natural de aluminiu, divers colorat, având la bază un mare număr de pietre prețioase.
 

anlumina

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. enluminer)

1. a orna cu litere pictate, viniete, miniaturi.
2. a împodobi cu ornamente.
 

ilumina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. illuminer, lat. illuminare)

1. tr. a lumina puternic (decorativ).
2. refl. (fig.; despre față, ochi etc.) a străluci de bucurie.
 

luminaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după lat. luminare)

1. (fizică) fluxul de lumină care cade pe unitatea de suprafață; iluminare.
 

luminal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Luminal, fr. luminal)

1. medicament, pulbere albă, cristalină, inodoră, cu gust amar, cu acțiune hipnotică; fenobarbital.
 
 
 
 
 
 

a giorno

Parte de vorbire:  loc. adv.  
Etimologie: (it. a giorno)

1. caracterizează un iluminat la fel de strălucitor ca lumina zilei, ca ziua.
2. luminat a ~ = luminat cu lămpi multe.
 

alexandrit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Alexandrit, fr. alexandrite)

1. (mineral.) piatră fină a cărei culoare este verde când este expusă la lumina zilei și roșie când este expusă la lumina electrică; crisoberil.