Dictionar

 

mucușor

Parte de vorbire:  s.m., s.n.  
Etimologie: (muc + -ușor)

1. s.m. diminutiv al lui muc, secreție nazală; muculeț.
2. s.n. rest de țigară, de lumânare; muculeț.
3. (var.) mucșor.
 

muculeț

Parte de vorbire:  s.m., s.n.  
Etimologie: (muc + -uleț)

1. s.m. diminutiv al lui muc, secreție nazală; mucușor, (reg.) mucuț.
2. s.n. rest de țigară, de lumânare; mucușor, (reg.) mucuț.
 

lumânărioară

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (lumânare + -ioară)

1. diminutiv al lui lumânare; lumânare mică; lumânărică.