lung

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT longus
2. FR long; longue
3. EN long
4. DE lang
5. RU длинный
6. HU hosszú

foarte lung

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT perlongus
2. FR très long
3. EN very long
4. DE sehr lang
5. RU очень длинный
6. HU nagyon hosszú

lungăreț, -eață

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lung + -ăreț)

1. care are o formă alungită, mai mare în lungime decît în lățime; alungit, lunguieț.
2. (var.) (reg.) lungureț.

lungău, -gaie

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (lung + -ău)

1. (persoană) înaltă și slabă; lungan.
2. II. (depreciativ) persoană foarte înaltă și slabă, deșirată; lungan, lungoci.

lungime

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lung + suf. –ime)

1. mărime fizică fundamentală care exprimă întinderea spațială a corpurilor sau a fenomenelor.
2. cea mai mare dimensiune a unui corp sau a unei suprafețe plane dreptunghiulare.
3. interval mare de timp; durată.
4. ~ de undă = distanță care separă într-o undă două puncte succesive aflate în aceeași fază de oscilație; (pex; îas) spațiu parcurs de undă timp de o perioadă.
5. (inform.) ~a cuvântului = număr de biți care compun un cuvânt.
6. (înv.) longitudine.

lungime

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT longitudo
2. FR longueur
3. EN lenght
4. DE Länge
5. RU длинa
6. HU hosszúság

lungmetraj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. long métrage)

1. film de lung metraj (peste 1.000 m lungime).

abaca

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)

1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.

abataj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operația însăși.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.

abces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un țesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.

abscisă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)

1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea și sensul segmentului cuprins între originea axei și un punct dat, determinând poziția acestuia.
2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.

acicular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aciculaire)

1. în formă de ac; aciculiform.
2. cu vârful rigid și ascuțit.
3. prevăzut cu prelungiri spiniforme sau cu aсе.

acipenseriforme

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acipensériformes)

1. ordin de pești răpitori, cu schelet cartilaginos, capul conic și corpul alungit, cu cinci șiruri de plăci osoase: sturionii.