lungime

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lung + suf. –ime)

1. mărime fizică fundamentală care exprimă întinderea spațială a corpurilor sau a fenomenelor.
2. cea mai mare dimensiune a unui corp sau a unei suprafețe plane dreptunghiulare.
3. interval mare de timp; durată.
4. ~ de undă = distanță care separă într-o undă două puncte succesive aflate în aceeași fază de oscilație; (pex; îas) spațiu parcurs de undă timp de o perioadă.
5. (inform.) ~a cuvântului = număr de biți care compun un cuvânt.
6. (înv.) longitudine.

lungime

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT longitudo
2. FR longueur
3. EN lenght
4. DE Länge
5. RU длинa
6. HU hosszúság

abaca

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)

1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.

abscisă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abscisse, lat. /linea/ abscissa)

1. (mat.) număr real care indică pe o axă lungimea și sensul segmentului cuprins între originea axei și un punct dat, determinând poziția acestuia.
2. prima coordonată carteziană (orizontală) a unui punct.

acicular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aciculaire)

1. în formă de ac; aciculiform.
2. cu vârful rigid și ascuțit.
3. prevăzut cu prelungiri spiniforme sau cu aсе.

acipenseriforme

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acipensériformes)

1. ordin de pești răpitori, cu schelet cartilaginos, capul conic și corpul alungit, cu cinci șiruri de plăci osoase: sturionii.

acipenserizi

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (fr. acipénseridés)

1. (ihtiologie) ordin sau familie de pești răpitori, cu schelet cartilaginos, cu capul conic și corpul alungit, cu cinci șiruri de plăci osoase; sturioni.

acrogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrogenèse)

1. formație apicală.
2. creștere în lungime la vârful organelor vegetale.
3. acrobrie.