lungăreț, -eață

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lung + -ăreț)

1. care are o formă alungită, mai mare în lungime decît în lățime; alungit, lunguieț.
2. (var.) (reg.) lungureț.

lungău, -gaie

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (lung + -ău)

1. (persoană) înaltă și slabă; lungan.
2. II. (depreciativ) persoană foarte înaltă și slabă, deșirată; lungan, lungoci.

abces

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un țesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.

alpaca 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. alpaca)

1. mamifer erbivor, domesticit, înrudit cu cămila, cu lâna lungă și mătăsoasă, din America de Sud.
2. stofă fină din lâna acestuia.

amfibrah

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphibraque, lat. amphibrachus)

1. picior de vers format dintr-o silabă lungă (accentuată) încadrată de două scurte (neaccentuate).

anapest

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anapeste, lat. anapaestus)

1. picior de vers din două silabe scurte (neaccentuate) și una lungă (accentuată).

anduranță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. endurance)

1. capacitatea de a rezista la eforturi fizice; răbdare.
2. rezistență la oboseală într-o întrecere sportivă de lungă durată.
3. probă de ~ = competiție pe distanțe lungi.
4. rezistență mecanică a (unui motor).
5. capacitatea unui motor de a funcționa mult timp și de a rezista la solicitări mari.

antenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antenne, lat. antenna)

1. fiecare dintre cele două organe de simț, firișoare mobile pe capul unor insecte, al crustaceelor și miriapodelor.
2. dispozitiv de transmitere, de captare a undelor electromagnetice, la aparatele de emisie sau de recepție a undelor.
3. vergă a unei vele latine, foarte lungă, ascuțită la extremități.
4. (fam.; pl.) sursă de informații.
5. filială, unitate subalternă detașată pe lângă un organism central.