Rezultate secundare (Luni,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. lunnik)
1. satelit artificial destinat să exploreze Luna.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. luni-solaire)
1. referitor la Lună şi la Soare.
2. an ~ = an calculat în funcţie de mişcarea de revoluţie a Lunii şi a Soarelui (12 luni lunare, 354 zile); perioadă ~ă = perioadă de 532 de ani, determinată de ciclul lunar şi de cel solar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (alunit + -iza)
1. proces de alterare hidrotermală prin prezenţa alunitului.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (după fr. alunir)
1. a coborî pe Lună, a se pune pe suprafața Lunii; a aseleniza.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. arvales /fratres/, fr. arvale)
1. (ant.) membru al unui colegiu religios la romani care conducea, la sfârşitul lunii mai, procesiuni pe câmpuri şi implora zeilor recolte bogate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după rus. aselenizaţiia, cf. gr. Selene, Lună)
1. (despre astronave) a lua contact cu Luna venind de pe Pământ; a aluniza.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. astrogéologie)
1. disciplină, cunoscută alternativ ca geologie planetară sau exogeologie, care se ocupă de geologia corpurilor cerești, cum ar fi planetele și lunile lor, asteroizii, cometele și meteoriții; geologie a aștrilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bimensuel)
1. care se face, apare de două ori pe lună; bilunar.
2. (înv.) care se face, care apare la fiecare două luni; bimestrial.