Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. calendarium)
1. sistem de împărţire a timpului în ani, luni şi zile.
2. indicator sistematic al succesiunii lunilor şi zilelor unui an.
3. almanah.
4. program al unor activităţi prevăzute.
5. a face (cuiva) capul ~ = a zăpăci.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ides, lat. idus)
1. a cincisprezecea zi a lunilor martie, mai, iulie şi octombrie şi a treisprezecea a celorlalte luni din calendarul roman.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. zodiaque, lat. zodiacus, gr. zodiakos)
1. zonă circulară în care ecliptica ocupă mijlocul şi care conţine cele 12 constelaţii (corespunzătoare lunilor) pe care le parcurge Soarele în mişcarea sa aparentă în cursul unui an.
2. totalitate a celor 12 zodii, cuprinse de o astfel de zonă a bolții cerești.
3. carte pe baza căreia se prezice viitorul omului potrivit zodiei în care s-a născut.
Parte de vorbire: I. s.m., II. s.n.
Origine: (I. zodie + -ar, II. zodie + -er)
1. I. cititor în stele care prezice soarta cuiva interpretând zodia în care acesta s-a născut; astrolog, solomonar, (înv.) zodiaș.
2. II. zonă circulară a sferei cerești în care se află cele douăsprezece constelații corespunzătoare lunilor anului și prin fața cărora trece diurnul aparent al Soarelui în cursul unui an; zodiac.
3. figurile simbolice ale zodiilor reprezentând cele douăsprezece constelații; semnele zodiacului.