lupă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. loupe)

1. instrument optic dintr-o lentilă convergentă, servind la examinarea obiectelor de dimensiuni foarte mici, a inscripțiilor etc.
2. (metal.) lentilă.
3. umflătură apărută sub piele.
4. excrescență lemnoasă care apare pe trunchiul sau pe crengile arborilor.

lupă

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT lens
2. FR loupe; verre grossissant
3. EN pocket-lens; magnifier glass; magnifying glass
4. DE Lupe; Linse; Vergrößerungsglas
5. RU лупa; линзa; увеличительное стекло
6. HU lupa, nagyítólencse, nagyítóüveg

clupa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. kluppieren)

1. a măsura diametrelor arborilor, buștenilor cu ajutorul clupei.

clupă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kluppe)

1. compas forestier pentru măsurarea diametrelor arborilor sau buștenilor.
2. portunealtă pentru tăierea manuală a filetului la țevi și la bare rotunde.
3. piesă la mașina de lățit și egalizat, care prinde marginea țesăturii prelucrate.
4. șablon de secționare pentru cuparea urechilor la câinii de rasă.

lupanar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr., lat. lupanar)

1. stabiliment unde se practică prostituția; bordel.
2. (fig.) loc de acuplare.

șalupă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chaloupe)

1. ambarcație ușoară cu motor, pentru transportul de pasageri și mărfuri.

balenieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baleinière)

1. ambarcație ușoară la vânarea balenelor, pentru sport sau pentru transportat oameni.
2. șalupă rapidă (cu motor) pentru vizite oficiale, la salvarea naufragiaților etc.

bordel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bordel, it. bordello)

1. casă de prostituție; lupanar.

clupaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (clupă + -aj)

1. acțiunea de a clupa; măsurare a diametrului arborilor cu clupa; clupare.

kinetoscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Kinetoskop)

1. aparat cu care se poate reconstitui o mișcare, privind printr-o lupă imagini fotografice care se succedă repede.

lentilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lentille)

1. piesă optică transparentă și cu suprafețele curbate, care refractă razele luminoase.
2. ~ electronică = dispozitiv format din sisteme de electrozi sau din combinații de magneți și de electromagneți, care poate modifica traiectoriile electronilor; ~ de contact = lentilă din materie plastică, ce se aplică direct pe globul ocular pentru corectarea vederii.
3. inel metalic de legătură între două țevi de metal, sau între o țeavă și un perete de metal.
4. lupă.
5. incluziune în sol de forma unei lentil.

macrografie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. macrographie)

1. studiu al structurii metalelor și aliajelor făcut cu ochiul liber sau cu lupa.
2. (anton.) micrografie.