Dictionar

luptare

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (v. lupta)

1. acțiunea de a (se) lupta; luptă.
 

luptător, -oare

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (lupta + -ător)

1. (persoană) care (se) luptă; combatant, militant.
2. (fig.) (persoană) care depune eforturi fizice și intelectuale pentru a realiza ceva.
3. (prin ext.) (persoană) care nu se dă bătută.
4. II. sportiv care practică luptele libere sau clasice.
 

adamsită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adamsite)

1. substanță toxică de luptă, iritantă, strălucitoare.
 

adversar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adversaire, lat. adversarius)

1. persoană care luptă împotriva cuiva sau a ceva; rival.
2. (sport) partener de întrecere.
 

agonie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agonie)

1. stare patologică foarte gravă a organismului, care precede moartea, și care poate lua aspectul unei lupte împotriva morții, atunci când este însoțită de agitație convulsivă sau de reacții psihologice precum frica, refuzul etc.
2. ultima luptă a naturii împotriva morții.
3. (loc. adj.) în agonie = pe moarte; muribund.
4. (fig.) apropierea sfârșitului, etapa premergătoare desființării; decădere, declin.
5. (antonime) acalmie, naștere, renaștere, resurecție.
 

agonistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agonistique)

1. adj. referitor la lupte; atletic.
2. (fil.) referitor la lupta de idei.
3. s. f. parte a gimnasticii la vechii greci care cuprindea luptele atletice.
 

amazonomahie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amazonomachie)

1. (mit.) luptă cu amazoanele; lupta amazoanelor împotriva atenienilor.
2. (antichitate) reprezentare artistică a amazoanelor în lupte.
 

ambulanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambulance)

1. formație sanitară care dă răniților primele ajutoare pe câmpul de luptă.
2. vehicul destinat transportului accidentaților și al bolnavilor în stare gravă.