Rezultate secundare (Lupta):
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (v. lupta)
1. acțiunea de a (se) lupta; luptă.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (lupta + -ător)
1. (persoană) care (se) luptă; combatant, militant.
2. (fig.) (persoană) care depune eforturi fizice și intelectuale pentru a realiza ceva.
3. (prin ext.) (persoană) care nu se dă bătută.
4. II. sportiv care practică luptele libere sau clasice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adamsite)
1. substanţă toxică de luptă, iritantă, strălucitoare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adversaire, lat. adversarius)
1. persoană care luptă împotriva cuiva sau a ceva; rival.
2. (sport) partener de întrecere.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agonistique)
1. adj. referitor la lupte; atletic.
2. (fil.) referitor la lupta de idei.
3. s. f. parte a gimnasticii la vechii greci care cuprindea luptele atletice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amazonomachie)
1. (mit.) luptă cu amazoanele; lupta amazoanelor împotriva atenienilor.
2. (antichitate) reprezentare artistică a amazoanelor în lupte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambulance)
1. formaţie sanitară care dă răniţilor primele ajutoare pe câmpul de luptă.
2. vehicul destinat transportului accidentaţilor şi al bolnavilor în stare gravă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embuscade)
1. loc ascuns de unde se pândeşte inamicul pentru a-l surprinde.
2. acţiune la luptă în care inamicul este atacat prin surprindere.