Dictionar

Rezultate secundare (Luptat):

Luptător, -oare

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (lupta + -ător)

1. (persoană) care (se) luptă; combatant, militant.

2. (fig.) (persoană) care depune eforturi fizice și intelectuale pentru a realiza ceva.

3. (prin ext.) (persoană) care nu se bătută.

4. II. sportiv care practică luptele libere sau clasice.


Anticomunist, -ă

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. anticommuniste)

1. (luptător) împotriva comunismului.


Antifascist, -ă

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. antifasciste)

1. (luptător) împotriva fascismului.


Antiregalist, -ă

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (anti- +regalist)

1. (luptător) împotriva regalităţii.


Atlet, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. athlète, lat. athleta, gr. athletes)

1. sportiv care practică atletismul.

2. om cu o constituţie fizică robustă; luptător (la circ).


Brec 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. break)

1. comandă dată luptătorilor la box sau la catch se despartă, înceteze lupta corp la corp.

2. (tenis) ghem câştigat de un jucător pe serviciul adversarului.

3. (jaz) improvizaţie melodică sau ritmică la finele unei fraze, când se întrerupe acompaniamentul ritmic şi cântă numai solistul.

4. dans acrobatic bazat pe mişcări sacadate, având puncte comune cu gimnastica acrobatică şi cu pantomina.


Campion, -oană

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. campione)

1. luptător într-o întrecere cavalerească, într-un turnir.

2. sportiv, echipă, ţară care câştigă primul loc într-o competiţie sportivă.

3. (fig.) apărător principal al unei idei, al unei cauze etc.