Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lupuline)
1. pulbere galbenă din hamei, care dă aromă şi amăreală berii.
Parte de vorbire: s.n. pl.
Origine: (fr. canidés)
1. (zool.) familie de mamifere carnivore digitigrade, care include câinele, lupul, vulpea et cetera; (la sg.) animal din această familie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. coyote)
1. mamifer carnivor din America, asemănător cu lupul şi cu şacalul; lupul preriilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. doll)
1. câine sălbatic asiatic, asemănător cu lupul.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (I. fr., lat. lycaon; II. nume propriu Licaonia)
1. I. (zool.) mamifer carnivor din Africa, înrudit cu lupul şi hiena, cu blana roşcată vărgată cu negru.
2. II. locuitor al orașului sau al regiunii Licaonia din Asia Mică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chacal)
1. mamifer carnivor, asemănător cu lupul, care trăieşte în haite în Africa, Asia meridională şi Caucaz, hrănindu-se cu hoituri.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (rugină + -iță)
1. (bot.) plantă erbacee cu frunze mici, înguste la bază și dințate la vârf, ce crește în locuri umbroase; ferigă mică (3-15 cm) cu rizom scurt, cu frunze penat sectate; (reg.) feriguță, spinarea-lupului (Asplenium ruta-muraria).
2. (bot.) strașnic (Asplenium trichomanes).
3. ciupercă parazită ce distruge frunzele plantelor (Uromyces scuteleatus).