Dictionar

Rezultate secundare (Lămuriri):

Chestionar

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. questionnaire)

1. listă sistematică de întrebări întocmită cu scopul de a obţine informaţii, lămuriri.

2. metodă de investigare psihologică bazată pe întrebări şi răspunsuri.


Consultaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. consultation, lat. consultatio)

1. îndrumare, explicaţie dată asupra unor chestiuni de specialitate în discuţie; aviz, lămurire, indicaţie.

2. îndrumare dată elevilor, studenţilor sau doctoranzilor de către un profesor.

3. examinare a unui pacient de către medic.

4. metodă de ridicare a nivelului profesional şi ideologic prin discuţii organizate, lămuriri etc.


Criminalistic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. criminalistique, /II/, germ. Kriminalislik)

1. adj. referitor la criminalistică.

2. s. f. ştiinţă care studiază şi propune metodele şi mijloacele dezvăluirii crimelor, cu scopul lămuririi şi prevenirii lor.


Duel

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. duel, lat. duellum)

1. luptă cu armele între două persoane, dată în prezenţa unor martori fixaţi dinainte, în vederea lămuririi unui diferend.

2. ~ de artilerie = acţiune în care artileriile părţilor beligerante trag simultan una asupra celeilalte.

3. (fig.) luptă, dispută între două persoane, grupuri, publicaţii.


Notă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. note, it., lat. nota)

1. scurtă însemnare scrisă; indicație, comentariu, remarcă (în scris).

2. articol publicistic de proporții reduse.

3. adnotare la un text, care cuprinde lămuriri sau informații asupra unei probleme ridicate de acel text.

4. aspect, nuanță caracteristică, trăsătură particulară.

5. a fi în ~ = a se potrivi unei situații; a forța ~a = a exagera.

6. element component caracteristic unei noțiuni.

7. calificativ (în cifre) prin care se apreciază cunoștințele, lucrările unui elev, unui student etc.

8. comunicare diplomatică scrisă, adresată de un guvern altui guvern, cu privire la anumite probleme etc.

9. înscris care cuprinde indicarea sumelor pe care trebuie le achite cineva.

10. semn convențional pentru reprezentarea grafică a sunetelor muzicale; sunetul corespunzător.


Prefaţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. préface, lat. praefatio)

1. cuvânt la începutul unei cărţi, care conţine lămuriri, explicaţii etc. legate de opera respectivă.

2. ceea ce precedă sau anunţă un eveniment.