Dictionar

Rezultate secundare (Lămurit,):

Clar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. clarus, fr. clair)

1. (şi adv.) limpede, desluşit, curat.

2. transparent; (despre aer, cer) senin, luminos.

3. (despre sunete, voci) care răsună distinct.

4. lămurit, evident.


Confuz, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. confus, lat. confusus)

1. neclar, imprecis, nelămurit, nedesluşit.

2. (despre oameni) încurcat, tulbure.


Critic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. critique, lat. criticus)

1. referitor la critică.

2. bazat pe critică, care foloseşte critica.

3. referitor la un moment de criză; care anunţă, determină o criză, o schimbare; dificil, periculos.

4. aparat ~ = totalitatea notelor lămuritoare făcute de un editor la editarea unui text.

5. ediţie = ediţie a unui text (clasic, vechi) însoţit de aparat critic.

6. (fiz.) stare = (sau punct ~) = stare a unui fluid în care dispare diferenţa dintre starea lichidă şi cea gazoasă.


Distinge

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. distinguer, lat. distinguere)

1. tr. a deosebi un lucru de altul.

2. a vedea lămurit, a desluşi, a observa.

3. a acorda cuiva o distincţie, un premiu.

4. refl. a ieşi din comun, a se remarca, a se evidenţia.


Enigmă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. énigme, lat. aenigma, gr. ainigma)

1. lucru greu de înţeles, de lămurit; taină, mister.

2. ghicitoare.

3. joc distractiv (în versuri), ca o ghicitoare; şaradă.


Explicit, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. explicite, lat. explicitus)

1. (şi adv.) exprimat limpede; desluşit, lămurit, clar.

2. (mat.; despre relaţia dintre variabile) care defineşte o funcţie.