Rezultate secundare (Lămurit,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. clarus, fr. clair)
1. (şi adv.) limpede, desluşit, curat.
2. transparent; (despre aer, cer) senin, luminos.
3. (despre sunete, voci) care răsună distinct.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. confus, lat. confusus)
1. neclar, imprecis, nelămurit, nedesluşit.
2. (despre oameni) încurcat, tulbure.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. critique, lat. criticus)
2. bazat pe critică, care foloseşte critica.
3. referitor la un moment de criză; care anunţă, determină o criză, o schimbare; dificil, periculos.
4. aparat ~ = totalitatea notelor lămuritoare făcute de un editor la editarea unui text.
5. ediţie ~ă = ediţie a unui text (clasic, vechi) însoţit de aparat critic.
6. (fiz.) stare ~ă = (sau punct ~) = stare a unui fluid în care dispare diferenţa dintre starea lichidă şi cea gazoasă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. distinguer, lat. distinguere)
1. tr. a deosebi un lucru de altul.
2. a vedea lămurit, a desluşi, a observa.
3. a acorda cuiva o distincţie, un premiu.
4. refl. a ieşi din comun, a se remarca, a se evidenţia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. énigme, lat. aenigma, gr. ainigma)
1. lucru greu de înţeles, de lămurit; taină, mister.
2. ghicitoare.
3. joc distractiv (în versuri), ca o ghicitoare; şaradă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. explicite, lat. explicitus)
1. (şi adv.) exprimat limpede; desluşit, lămurit, clar.
2. (mat.; despre relaţia dintre variabile) care defineşte o funcţie.