OK
X
lașa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. lâcher)
1.
(rar)
a
desface,
a
slăbi
(din
strânsoare);
a
da
drumul.
2.
(fig.)
a
scăpa,
a
lăsa
să(-i)
scape.
amplasa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (amplasament)
1.
a
așeza
o
construcție,
o
instalație
etc.
într-un
anumit
loc.
clasă
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
classis
2.
FR
classe
3.
EN
class
4.
DE
Klasse
5.
RU
клaсс
6.
HU
osztály
clasa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. classer)
1.
tr.
a
aranja,
a
ordona
(pe
clase,
pe
categorii);
a
grupa
într-o
ordine
oarecare.
2.
a
categorisi
pe
cineva,
devenit
inapt
pentru
muncă,
potrivit
gradului
de
invaliditate.
3.
(jur.)
a
înceta
cercetările
într-o
anumită
pricină,
într-un
anumit
caz
etc.
din
lipsa
unor
elemente
sigure,
care
să
îndreptățească
continuarea
investigațiilor.
4.
refl.
a
obține
un
anumit
loc
într-un
clasament.
clasă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. classe, germ. Klasse)
1.
grup
de
obiecte,
fenomene,
ființe
cu
însușiri
comune.
2.
(log.)
ansamblu
de
elemente
având
anumite
însușiri
comune
care
satisfac
o
condiție
sau
un
criteriu
dat.
3.
~
socială
=
grup
mare
de
oameni,
istoricește
constituit,
cărora
le
sunt
proprii
anumite
caracteristici
sociale,
același
loc
în
sistemul
producției
sociale,
același
raport
față
de
mijloacele
de
producție,
același
rol
în
organizarea
muncii
,
același
mod
de
obținere
a
părții
de
care
dispun
din
bogăția
societății,
o
psihologie
și
o
conștiință
socială
proprie.
4.
categorie
sistematică
a
regnului
animal
sau
vegetal,
între
încrengătură
și
ordin.
5.
fiecare
dintre
grupele
de
câte
trei
cifre
ale
unui
număr
cu
mai
multe
cifre.
6.
unitate
de
bază
în
învățământ,
cuprinzând
elevi
de
aceeași
vârstă
și
cu
același
nivel
de
pregătire,
cărora
urmează
să
li
se
predea
aceleași
materii.
7.
sală
în
care
se
țin
cursurile
unui
asemenea
grup
de
elevi.
8.
categorie
de
confort
a
vagoanelor,
a
compartimentelor
de
tren,
a
cabinelor
de
vapor
etc.
9.
categorie,
grad,
rang
stabilite
după
valoare,
după
merit.
10.
de
(mare)
~
=
de
calitate
superioară,
de
mare
valoare.
culasă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. culasse)
1.
piesă
care
închide
cilindrii
unui
motor
cu
ardere
internă.
declasa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. déclasser)
1.
refl.
a
se
degrada,
a
decădea
din
punct
de
vedere
moral
și
social;
a
cădea
într-o
clasă,
într-o
categorie
inferioară.
2.
tr.
(metal.)
a
folosi
un
produs
necorespunzător
cerințelor
într-un
scop
mai
puțin
important.
abac
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)
1.
instrument
de
calculat
din
bile
care
se
pot
deplasa
pe
vergele
orizontale
paralele.
2.
tabel
sau
diagramă
care
permite
rezolvarea
rapidă
a
unor
calcule.
3.
(matematică)
diagramă
sau
grafic
care
oferă,
prin
lectură
simplă,
rezolvarea
aproximativă
a
unei
probleme
numerice;
nomogramă.
abandona
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. abandonner)
1.
(tr.)
a
rupe
legătura
cu
ceva
sau
cu
cineva.
2.
a
renunța
la
a
urma
o
acțiune,
o
căutare
etc.
3.
a
părăsi,
a
renunța
definitiv
la
ceva.
4.
a
părăsi
pe
cineva
(familia,
copiii)
lăsându-l
fără
sprijin.
5.
a
nu
mai
vrea
ceva
sau
pe
cineva.
6.
a
neglija,
a
lăsa
în
voia...
7.
a
înceta
de
a
utiliza.
8.
(refl.)
(figurat)
a
se
lăsa
pradă
unui
sentiment,
unei
emoții,
a
se
adânci
în
anumite
preocupări.
9.
a
se
încrede,
a
se
preda.
10.
a
se
neglija.
11.
a-și
pierde
curajul.
12.
(intr.)
a
se
retrage
dintr-o
competiție.
aboral, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (germ. aboral; cf. lat. ab „de la” + os „gură”)
1.
opus,
îndepărtat
față
de
gură.
2.
care
este
plasat
pe
partea
opusă
gurii.
3.
(antonim)
adoral.
absolut, -ă
Parte de vorbire:
adj., adv., s.
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)
1.
adj.
care
nu
comportă
nici
o
restricție,
necondiționat.
2.
total,
complet,
desăvârșit.
3.
adevăr
~
=
adevăr
care
reprezintă
cunoașterea
completă
a
realității;
(fiz.)
mișcare
~ă
=
deplasarea
unui
corp
față
de
un
sistem
de
referință
fix;
zero
~
=
temperatura
cea
mai
joasă
posibilă
(-273ºC).
4.
(mat.;
despre
mărimi)
care
nu
depinde
de
sistemul
la
care
este
raportat.
5.
valoare
~ă
=
valoare
aritmetică
a
unui
număr
algebric,
făcând
abstracție
de
semnul
său;
verb
~
=
verb
tranzitiv
cu
complementul
direct
neexprimat.
6.
s.
n.
principiu
veșnic,
imuabil,
infinit,
la
baza
universului.
7.
ceea
ce
există
în
sine
și
prin
sine.
8.
adv.
cu
desăvârșire,
exact.
absorbi
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. absorber, lat. absorbere)
1.
tr.
a
se
îmbiba,
a
suge,
a
încorpora
ceva.
2.
a
prelua
cunoștințe,
idei,
elemente
specifice
etc.,
asimilându-le
în
propria
structură.
3.
(despre
corpuri
poroase)
a
atrage
în
sine;
a
lăsa
să
pătrundă
în
sine;
a
îmbiba.
4.
(fig.)
a
preocupa
intens.
5.
refl.
(fig.)
a
se
cufunda
în
gânduri.
6.
(fig.)
a
interesa
foarte
mult
pe
cineva;
a
preocupa.
7.
fig.
a
preocupa
în
întregime;
a
captiva.
acalefe
Parte de vorbire:
s.f. pl.
Etimologie: (fr. acalèphes)
1.
(zool.)
clasă
din
încrengătura
zoofitelor
care
include
meduzele
mari;
scifozoare.