Parte de vorbire: adj., adv., s.
Origine: (lat. absolutus, fr. absolu)
1. adj. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat.
2. total, complet, desăvârşit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare ~ă = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine şi prin sine.
8. adv. cu desăvârşire, exact.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Aeronavigation)
1. ansamblul de tehnici care permit unui pilot de aeronavă să-i controleze deplasarea; navigație aeriană.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr., rus. bulldozer)
1. maşină rutieră (pe şenile) cu o lamă în faţă, pentru săparea, deplasarea şi nivelarea pământului şi la deszăpezit.
2. presă orizontală de matriţat şi îndoit (la cald).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cabestan)
1. troliu cu ax de rotaţie vertical pentru deplasarea pe distanţe scurte, orizontal, a unor vehicule ori obiecte masive.
2. ax metalic care atenuează banda magnetică în cursul operaţiei de înregistrare sau redare a sunetelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cadran)
1. suprafaţă cu anumite diviziuni şi cifre pe care se citeşte deplasarea unui ac indicator.
2. ~ solar = instrument pentru măsurarea timpului, constând dintr-un băţ fixat pe o suprafaţă plană, a cărui umbră indică orele.
3. fiecare dintre cele patru unghiuri drepte formate prin întretăierea a două perpendiculare.
4. arc (sector) reprezentând un sfert de cerc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kangourou)
1. mamifer marsupial erbivor mare, din Australia, cu picioarele posterioare lungi, care îi permit deplasarea prin salturi.