Dictionar

Rezultate secundare (Lăuda,):

Aplauda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. applaudere, după fr. applaudir)

1. intr. a bate din palme.

2. tr. (fig.) a-şi exprima mulţumirea, entuziasmul, prin aplauze.


Lăudăcios, -oasă

Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (lăuda + -ăcios)

1. care are obiceiul de a se lăuda, căruia îi place se laude cu orice prilej; lăudăros.


Laudanum

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. laudanum)

1. narcotic lichid pe bază de opiu.


Laudatio

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. laudatio)

1. discurs de laudă pentru cineva sau ceva; elogiere.


Laudativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. laudatif)

1. care laudă; elogios, favorabil.


Antiparastază

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antiparastase)

1. figură retorică prin care se urmăreşte se demonstreze faptul incriminat este lăudabil.


Apologet

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Apologet)

1. cel care laudă cu un zel excesiv o persoană, o idee etc.; apologist.

2. autor de apologii (2).


Apologetism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (apologet + -ism)

1. laudă exagerată, apărare servilă și interesată; apologie.


Apologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apologie, lat., gr. apologia)

1. laudă exagerată, apărare servilă şi interesată; apologetism.

2. scriere, cuvântare prin care se ia apărarea cuiva sau a ceva.


Apologiza

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (it. apologizzare)

1. a lăuda excesiv; a face apologia (cuiva sau a ceva).

2. a justifica; a milita pentru apărarea cuiva sau a ceva.


Blamabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. blâmable)

1. care merită fie blamat; demn de blamat.

2. (antonime) lăudabil, pardonabil.