Rezultate secundare (Lăută,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bourdon, it. bourdone)
1. procedeu primitiv de acompaniament constând din persistenţa unui sunet, susţinut de voce sau de un instrument.
2. tub grav, fără găuri, care emite un singur sunet continuu, la cimpoi.
3. coardă gravă, de acompaniament, la lăută, liră etc.
4. registru de orgă cu timbru închis.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. luth)
1. vechi instrument muzical cu coarde ciupite; lăută.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. mandola)
1. vechi instrument cu coarde ciupite, provenit din lăută.
2. variantă a mandolinei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rebec)
1. vechi instrument muzical, lăută cu două-trei coarde, introdus în Europa de arabi, folosit de menestreli; rebab.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. théorbe)
1. instrument muzical mai mare decât lăuta, cu coarde speciale pentru sunetele grave.