Dictionar

antofag, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anthophage)

1. (despre insecte) care mănâncă florile.
2. care se hrănește cu flori.
 

autofag, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. autophage)

1. care prezintă autofagie; care se autodevorează, se mănâncă singur.
 

bavetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bavette)

1. partea de sus a unui șorț.
2. șervețel la gâtul copiilor când mănâncă; bărbiță.
3. șorț de tablă deasupra coamei la acoperiș.
4. apărătoare de cauciuc la roțile (din spate) ale autovehiculelor.
 

bibliofag, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. bibliophage)

1. (insectă) care distruge cărțile și actele; care mănâncă cărți.
2. (figurat) care „devorează” o carte prin lectură avidă și rapidă.
 

comesean, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (co- + mesean)

1. cel care mănâncă la aceeași masă împreună cu alții; conviv.
 

dendrofag, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. dendrophagus)

1. (despre insecte) care se hrănește cu țesutul lemnos al arborilor; care mănâncă, roade lemnul.