Dictionar

apotropaic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apotropaïque)

1. (despre obiecte sau formule magice) destinat apărării împotriva duhurilor rele.
 

enoptromanție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. énoptromancie)

1. pretinsă artă de a ghici cu ajutorul unei oglinzi despre care se spunea că ar avea forțe magice.
 

exorcism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. exorcisme, lat. exorcismus)

1. ceremonie, ritual primitiv practicat de cei mistici, constând în rostirea de cuvinte magice pentru alungarea diavolului din locul pe care îl ocupă.
2. (var.) (înv.) esorcism, (înv.) exhorcism.
 

exorciza

Parte de vorbire:  vb.tr.  
Etimologie: (fr. exorciser, lat. exorcisare)

1. a pronunța cuvinte sau formule magice, a oficia o slujbă, un ritual religios, pentru a goni demonii din corpul unui posedat.
2. a elibera, prin exorcism, un posedat de demonii săi, de defectele sale.
3. (despre cineva sau ceva) a elibera de demon, de spiritul rău care-l posedă sau care îl locuiește.
 

filtru 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. philtre, gr. philtron)

1. băutură socotită a avea puteri magice, printre care și aceea de a insufla iubire.
 

grimoar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. grimoire)

1. formular cuprinzând formule magice de vrăjitorie.
2. (fig.) discurs obscur; carte, scrisoare ininteligibilă.