Dictionar

magistrat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. magistrat, germ. Magistrat, lat. magistratus)

1. (în Roma antică) persoană investită cu anumite sarcini de autoritate publică.
2. administrator al unui anumit teritoriu în unele sisteme administrative.
3. persoană care exercită funcția de judecător sau de procuror.
 

magistratură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Magistratur, fr. magistrature)

1. funcție, demnitate de magistrat; durata acestei funcții.
2. corpul magistraților.
3. (fig.) funcție înaltă, de răspundere.
 

agoranom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agoranome, gr. agoranomos)

1. (ant.) magistrat grec cu controlul pieței, al activității economice a orașului.
 

alcade

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. alcade, sp. alcalde)

1. magistrat municipal în Spania.
2. primar, guvernator indian în Anzi (Peru).
3. (var.) alcalde.
 

alcalde

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (sp. alcalde)

1. magistrat municipal în Spania; primar în Spania.
2. (var.) alcade.
 

aparitor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. apparitor, fr. appariteur)

1. slujbaș inferior pus la dispozitia unui magistrat roman, pentru diverse servicii (lictor, scrib, mesager, herald et cetera).
2. mic slujbaș (aprod) la unele instituții superioare din trecut (judecătorii, universități et cetera).
3. portar sau om de serviciu la o instituție de învățământ; pedel.
 

arhonte

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. archonte, lat. archon, -tis, gr. arkhon, -tos)

1. (în Atena antică) înalt magistrat din conducerea republicii.
2. titlu dat unor mari ofițeri la curtea Constantinopolului.
 

asesor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. assesseur, lat. assessor)

1. ajutor al unui judecător (în diferite sisteme de judecată); cel care ia parte la judecată alături de magistrat.