Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. magistrat, germ. Magistrat, lat. magistratus)
1. (în Roma antică) persoană investită cu anumite sarcini de autoritate publică.
2. administrator al unui anumit teritoriu în unele sisteme administrative.
3. persoană care exercită funcţia de judecător sau de procuror.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Magistratur, fr. magistrature)
1. funcţie, demnitate de magistrat; durata acestei funcţii.
3. (fig.) funcţie înaltă, de răspundere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agoranome, gr. agoranomos)
1. (ant.) magistrat grec cu controlul pieţei, al activităţii economice a oraşului.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. alcade, sp. alcalde)
1. magistrat municipal în Spania.
2. primar, guvernator indian în Anzi (Peru).
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (sp. alcalde)
1. magistrat municipal în Spania; primar în Spania.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. apparitor, fr. appariteur)
1. slujbaș inferior pus la dispozitia unui magistrat roman, pentru diverse servicii (lictor, scrib, mesager, herald et cetera).
2. mic slujbaș (aprod) la unele instituții superioare din trecut (judecătorii, universități et cetera).
3. portar sau om de serviciu la o instituție de învățământ; pedel.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archonte, lat. archon, -tis, gr. arkhon, -tos)
1. (în Atena antică) înalt magistrat din conducerea republicii.
2. titlu dat unor mari ofiţeri la curtea Constantinopolului.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. assesseur, lat. assessor)
1. ajutor al unui judecător (în diferite sisteme de judecată); cel care ia parte la judecată alături de magistrat.