Magnetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. magnétique, germ. magnetisch)

1. referitor la magnet(ism), care poate fi magnetizat.

2. câmp ~ = spaţiul din jurul unui magnet, în care se exercită forţa acestuia.

3. (fig.) care magnetizează (2).

---

Aclinic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aclinique)

1. în care înclinaţia câmpului magnetic este nulă.

2. (despre boli) fără manifestări clinice.

---

Actinometrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actinométrie)

1. disciplină care studiază radiaţiile electromagnetice din atmosferă.

2. măsurare a radiaţiilor din atmosferă.

---

Aeromagnetometrie

Parte de vorbire: s.
Origine: (aero- + magnetometrie)

1. metodă de măsurare din avion a prospecţiunilor magnetice terestre.

---

Agonă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agone)

1. linie care uneşte punctele de pe glob cu declinaţie magnetică zero.

---

Agonic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. agonisch)

1. referitor la agonie; care este în agonie.

2. (fiz.) curbă ~ă = linie de declinație magnetică zero; agonă.

---

Amper-spiră

Parte de vorbire: s.
Origine: (amper + spiră)

1. unitate de măsură a tensiunii magnetice, egală cu tensiunea magnetică în lungul unei linii închise, produsă de o spiră prin care trece un curent electric cu intensitatea de un amper.

---