Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bipolaire)
1. (despre maşini, aparate electrice) care are doi poli magnetici.
2. (despre unele organisme marine) care trăieşte în cele două regiuni polare ale Pământului.
3. (mat.) coordonate ~e = sistem de coordonate în care un punct este determinat prin distanţele la două puncte fixe.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bipolarité)
1. starea unui corp care are doi poli magnetici, electrici etc.
2. (psiho.) starea unei persoane bipolare; tulburare bipolară.
3. posibilitatea de a locui la ambii poli.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dipôle)
1. fiecare dintr-o pereche de mici poli electrici sau magnetici, egali în valoare absolută şi de semn contrar, foarte apropiaţi unul de altul.