electromagnet
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (germ. Elektromagnet)
Etimologie: (germ. Elektromagnet)
1. corp feromagnetic magnetizat temporar sub acțiunea unor curenți electrici de conducție.
2. aparat electric format dintr-un miez feromagnetic înfășurat într-un fir, care îl magnetizează temporar sub acțiunea curenților electrici ce străbat acel fir.