OK
X
magnetoscop
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. magnétoscope)
1.
aparat
de
imprimare
și
redare
concomitentă
a
sunetelor
și
a
imaginilor
pe
o
bandă
magnetică.
magnetoscopie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. magnétoscopie)
1.
metodă
de
control,
cu
ajutorul
piliturii
de
fier,
a
metalelor
și
aliajelor
feromagnetice.
videomagnetoscop
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (video1- + magnetoscop)
1.
magnetoscop
de
tip
special.
bandă 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bande, germ. Band)
1.
fâșie
îngustă
și
lungă
cu
care
se
leagă,
se
înfășoară
ceva.
2.
parte
lungă
și
îngustă
a
unei
suprafețe.
3.
fir
de
circulație
pe
o
stradă
sau
șosea.
4.
(anat.)
fâșie
de
țesut
care
unește
două
organe.
5.
parte
a
cromozomului,
clar
diferențiată,
de
culoare
mai
închisă
sau
mai
deschisă.
6.
~
magnetică
=
fâșie
pentru
înregistrarea
magnetică
a
semnalelor
electrice;
~
de
magnetofon
=
fâșie
îngustă
de
material
flexibil,
cu
un
strat
fin
de
substanță
feromagnetică,
pentru
înregistrarea
și
reproducerea
sunetelor
cu
magnetofonul;
~
etalon
=
bandă
magnetică
cu
înregistrări
speciale
pentru
reglarea
sau
verificarea
parametrilor
unui
magnetofon
ori
magnetoscop;
~
rulantă
=
fâșie
îngustă,
continuă
(de
cauciuc)
care
servește
la
transportul
în
plan
orizontal
al
unor
materiale
sau
piese;
~
de
imagini
=
peliculă
cinematografică;
~
sonoră
=
peliculă
cinematografică
de
înregistrat
sunetul.
7.
(spațiu
neimprimat)
între
două
sau
mai
multe
mărci
poștale;
ștraif.
8.
margine
elastică
de
la
masa
de
biliard.
9.
(herald.)
figură
diagonală
care
reunește
unghiul
drept
de
sus
al
unui
scut
cu
unghiul
stâng
de
jos.
10.
în
~
=
(despre
figuri)
așezat
în
diagonala
scutului.
11.
grup
de
frecvențe
învecinate
sau
apropiate
care
fac
parte
din
spectrul
unei
radiații
sonore
sau
electromagnetice.
12.
înclinare
a
unei
nave
pe
un
bord
sub
efectul
vântului
sau
când
încărcătura
este
greșit
repartizată.
videofilm
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (video- + film)
1.
film
pe
casetă
video,
adică
un
suport
magnetic
care
poate
fi
vizionat
cu
ajutorul
unui
magnetoscop.
videofonie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. videophony, fr. vidéophonie)
1.
tehnică
ce
permite
a
înregistra
imaginea
și
sunetul
pe
un
suport
magnetic
cu
ajutorul
unei
camere
de
televiziune
și
a
unui
magnetoscop
și
a
reda
această
înregistrare
pe
un
ecran
de
televiziune:
video2
(II).
videomagnetoscop
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (video1- + magnetoscop)
1.
magnetoscop
de
tip
special.