Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. magnésium)
1. metal uşor, alb-argintiu, maleabil şi ductil, care arde cu o flacără albă orbitoare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (rus. акерманит [ɐkʲɪrmɐˈnʲit])
1. (mineralogie) silicat de calciu şi de magneziu natural.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. almélec)
1. aliaj de aluminiu şi magneziu, folosit la confecţionarea de cabluri electrice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphibole)
1. mineral din rocile eruptive ori metamorfice, din silicaţi de magneziu, fier, calciu, sodiu şi aluminiu.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amiante)
1. (mineralogie) silicat natural hidratat de calciu și magneziu, cu contextură fibroasă, filtrantă și ignifugă; azbest.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. ankerite)
1. carbonat natural de calciu, magneziu şi fier.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. anode)
1. electrod pozitiv al unei pile electrice, al unui aparat de electroliză etc.
2. (electroliză) conductor conectat la polul pozitiv al unei surse de curent continuu.
3. ~ de sacrificiu = piesă metalică (zinc, aluminiu sau magneziu) care se oxidează sau se corodează în locul alteia pentru a o proteja (ex. rezervorul unui încălzitor de apă).