Dictionar

maiestuos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. maestoso, fr. majesteux)

1. (și adv.) măreț, impunător; grandios, solemn.
 

august, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. auguste, lat. augustus)

1. (ca epitet dat monarhilor sau membrilor familiilor princiare) preamărit, slăvit.
2. (fig.) maiestuos, măreț, impunător.
 

grandios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: it. grandioso, fr. grandiose)

1. măreț, impunător, maiestuos.
 

maestoso

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. maestoso)

1. (muz.) cu măreție, maiestuos, solemn.
 

maiestuozitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. maestosità)

1. însușirea, caracterul a ceea ce este maiestuos.
 

olimpian, ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. olympien)

1. referitor la Olimp; olimpic; (rar) olimpianic.
2. (fig.) maiestuos, impunător; senin.
 

polonez, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. polonais)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Polonia.
2. (s. f.) limbă slavă occidentală, cu alfabet latin, vorbită de polonezi.
3. s. f. dans de origine poloneză cu caracter maiestuos, solemn, cu mișcare moderată; melodia corespunzătoare.
4. compoziție instrumentală în tempo și cu caracterul acestui dans.