Dictionar

maimuță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ngr. maimú, turc. maymun)

1. (zool.) mamifer superior din ordinul primatelor, cu configurația corpului asemănătoare cu cea a omului, cu fața adesea glabră și caracterizat printr-un creier dezvoltat și membre lungi care se termină prin degete.
2. (fig., depr.) persoană care obișnuiește să imite pe alții; cel care copiază gesturile, cuvintele, acțiunile, stilul cuiva, care se maimuțărește; imitator.
3. (depr.) persoană urâtă, ale cărei particularități fizice le evocă pe cele ale maimuței.
 

maimuțăreală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (maimuțări + -eală)

1. faptul de a (se) maimuțări; imitație; (prin ext.) acțiune lipsită de seriozitate.
2. gest sau atitudine afectată, grimasă, schimonoseală, maimuțărie.
 

om-maimuță

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (din om + maimuță)

1. creatură hibridă, având o jumătate umană și o jumătate animală (de maimuță), reprezentând în literatură o legătură de tranziție între animalitate și umanitate.
2. om cu un comportament animalic, ca de maimuță.
 

africantrop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. africanthrope)

1. maimuţă antropoidă fosilă aparţinând perioadei glaciare din Africa orientală.
 

antropopitec

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthropopithèque)

1. maimuţă considerată strămoş al omului.
 

atel

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. atèle)

1. maimuţă agăţătoare din America de Sud, cu membre şi coadă foarte lungi.
 

australopitec

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. australopithèque)

1. maimuţă antropomorfă fosilă, cea mai apropiată de om.
 

babuin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. babouin)

1. maimuţă mare, cinocefală, cu buze proeminente, din Africa.
 

capucin, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. capucin, it. cappuccino „purtând glugă”)

1. călugăr catolic dintr-unul dintre ordinele franciscane.
2. maimuţă din America, cu barbă lungă (care amintește de cea a capucinilor).