Rezultate secundare (Majuscul,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. majuscule)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astéronyme)
1. grup de asteriscuri (urmând după o majusculă) care înlocuiesc un nume.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. capital, lat. capitalis)
1. foarte important, fundamental, esenţial.
2. (despre caractere tipografice; şi s. f.) cu dimensiuni mai mari decât litera obişnuită; majuscul, verzal.
3. pedeapsă ~ă = pedeapsă cu moartea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (capitală2 /2/ + -uţă)
1. literă de tipar majusculă, de aceeaşi înălţime cu litera mică din acelaşi corp.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lettrine)
1. iniţială (ornamentală) de înălţimea câtorva rânduri, cu care începe un capitol sau un paragraf.
2. literele majuscule (o silabă) imprimate la dicţionare pe fiecare pagină deasupra coloanelor, spre a uşura căutarea cuvântului dorit; colontitlu.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. monumental, lat. monumentalis, it. monumentale)
1. adj. referitor la monument.
2. de mari proporții, măreț, grandios; impunător.
3. (fam.) uimitor, uluitor; colosal.
4. s. n. categorie estetică, variantă a sublimului, în care măreția se manifestă prin mărime.
5. s. f. pl. (poligr.) literă din familia romane elzevir, care nu are decât majuscule, cu talpa foarte accentuată și subțire.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. uncialis, fr. oncial)
1. adj. (despre scrieri) cu unciale.
2. s. f. literă majusculă în inscripţii, la titlurile cărţilor etc., din literele romane capitale, corespunzătoare literelor capitale moderne, dar cu forme mai rotunjite.