Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. malléable)
1. (despre metale) care poate fi prelucrat în foi subţiri prin ciocănire sau laminare; (despre alte materiale) care poate fi uşor modelat.
3. (despre oameni) adaptabil; docil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. malléabilité)
1. proprietate a unui metal, material, de a fi maleabil.
2. (fig.) capacitate, uşurinţă de adaptare, supleţe; docilitate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (maleabil + -iza)
1. a face un material maleabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (maleabiliza)
1. tratament termic care se aplică pieselor turnate din fontă albă pentru îmbunătăţirea unor proprietăţi mecanice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. maléate)
1. sare sau estere al acidului maleic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. malédiction, lat. maledictio)
1. blestem; nenorocire, fatalitate.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattoir)
1. construcţie unde se sacrifică animalele destinate consumului populaţiei.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abiotique)
1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.
2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.
3. care ține de abioză; propriu abiozei.
4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acanthophage)
1. (despre animale) care se hrăneşte cu spini.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acariose)
1. dermatoză la oameni şi la animale (albine) provocată de acarieni.
2. (bot.) umflare patologică a mugurilor cauzată de înţepăturile unor acarieni.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acéphalie)
1. lipsă a capului la unele animale inferioare.
2. monstruozitate, lipsa capului sau nedezvoltarea regiunii cefalice.