Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. maligne, lat. malignus)
1. (despre boli, procese patologice) de natură gravă.
2. (fig.) rău, cu influenţă vătămătoare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. malignité, lat. malignitas)
1. caracter a ceea ce este malign.
2. (med.) tendința unei boli de a se agrava; caracterul sever și progresiv al unei tumori canceroase.
3. dispoziția de a face rău altora; răutate.
5. (antonime) benignitate, bunătate.
Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (malign + -iza)
1. (despre celule) a căpăta caracter malign; a se canceriza.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (maligniza)
1. faptul de a se maligniza; căpătare a unui caracter malign.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (maligniza)
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adamantinome)
1. (med.) tumoare dentară malignă; ameloblastom.
2. (med.) tumoră invazivă și distructivă rezultată din transformarea malignă a mugurilor dinților din maxilarul inferior.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adénocarcinome)
1. tumoare epitelială malignă cu punct de plecare într-o glandă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adénosarcome)
1. tumoare malignă a ţesutului glandular şi conjunctiv.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angio-endothéliome)
1. tumoare malignă a vaselor sangvine, prin proliferarea celulelor endoteliului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. ataxique)
1. I. care se referă la ataxie.
2. (med.) febră ~ă = febră malignă sau nervoasă, caracterizată prin inconsecvența evoluției sale.
3. II. persoană atinsă de ataxie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bénignité)
1. caracter a ceea ce este benign.
2. (med.) caracterul unei boli fără gravitate, al unui remediu inofensiv.
3. caracterul sau calitatea de a fi bun, blând și iertător.
4. (antonime) malignitate, incurabilitate.