Dictionar

Rezultate principale (Mandolină.):

Mandolină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mandoline, it. mandolina)

1. instrument muzical din familia lăutei, cu cutia de rezonanţă foarte boltită şi corzi duble de metal, puse în vibraţie cu un plectru.


Rezultate secundare (Mandolină.):

Mandolinată

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. mandolinata)

1. serenadă executată cu acompaniament de mandolină.


Mandolinată

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. mandolinata)

1. serenadă executată cu acompaniament de mandolină.


Mandolinist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. mandoliniste, it. mandolinista)

1. cântăreţ la mandolină.