Dictionar

Rezultate secundare (Manevrelor.):

Far

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phare, lat. pharus, it. faro)

1. turn în care este instalat un proiector puternic, ca reper în navigaţie.

2. reflector montat în faţă la automobile, la locomotive etc.

3. ansamblul velelor, vergelor şi manevrelor unui catarg.

4. (fig.) ghid.


Greement

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gréement)

1. ansamblul arborilor, velaturii şi manevrelor de la bordul unei nave.


Marionetă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. marionnette)

1. păpuşă manevrată cu sfori, care interpretează diferite roluri pe o scenă specială.

2. (fig.) executant servil, lipsit de individualitate.

3. (mar.) scripete vertical turnant, la piciorul catargului, servind la ghidarea manevrelor.


Operaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. opération, lat. operatio, germ. Operation)

1. activitate îndreptată către atingerea unui anumit scop; lucrare, acțiune.

2. intervenție chirurgicală.

3. ansamblul acțiunilor de luptă și a manevrelor executate de forțele terestre, navale sau aeriene într-o regiune determinată.

4. efectuarea unor tranzacții financiare sau comerciale.

5. (mat.) procedeu prin care se atașează oricărei perechi de elemente dintr-o mulțime un element unic din aceeași mulțime.

6. efectuare a unui anumit calcul.


Priză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. prise)

1. manieră de a prinde adversarul la judo, la catch etc.

2. poziție a mâinilor în momentul în care se prinde sau se aruncă mingea de handbal sau de baschet etc.; mod în care atleții țin sulița sau prăjina, tenismenii racheta sau paleta.

3. asperitate, proeminență pe care un alpinist o folosește pentru a escalada o stâncă.

4. navă militară sau comercială capturată de la inamic.

5. stare a unei piese de șah pe care adversarul este în drept o ia.

6. ~ directă = a) cuplu de transmisie a unui autovehicul în care arborele primar transmite direct mișcarea arborelui secundar; b) poziție a schimbătorului de viteze care acest cuplu.

7. ~ de aer = orificiu prin care se aerisesc unele încăperi, prin care aerul pătrunde într-un motor sau într-o canalizație.

8. dispozitiv care permite a branșa un aparat electric la rețeaua electrică respectivă.

9. construcție hidrotehnică pentru captarea apei.

10. ~ de sunet sau de imagine = înregistrare a sunetului sau a imaginii pe un film.

11. dispozitiv de luare a unui fluid dintr-o conductă, dintr-un recipient etc.

12. trecere în stare solidă a pastei unui liant hidraulic.

13. ~ de aterizare = ansamblul manevrelor care precedă aterizarea unui avion, executate de pilot pentru a veni exact pe aerodrom.

14. (fig.; fam.) trecere, influență, simpatie de care se bucură cineva.

15. cantitate mică de tutun care se prizează.

16. doză (mică) dintr-un medicament.


Treflă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. trèfle)

1. una dintre cele patru culori ale cărților de joc, reprezentată printr-o frunză de trifoi de culoare neagră; spatie.

2. (poligr.) ornament care imită trifoiul.

3. găitan de bumbac, de mătase etc. în formă de frunză de trifoi, cusut ca podoabă la unele haine (de uniformă).

4. (arhit.) ornament din trei cercuri secante, ale căror centre formează un triunghi echilateral.

5. (mar.) dispozitiv la colțul inferior al velelor pătrate, dintr-un inel mare prin care trec două inele mai mici, pentru legarea de ele a manevrelor curente din mai multe direcții.

6. pasaj denivelat în curbă pentru părăsirea unei șosele și intrarea în altă șosea.