Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Mangan)
1. metal dur şi sfărâmicios, alb-cenuşiu, foarte răspândit în natură, folosit la elaborarea unor aliaje.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Ferromangan)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. manganate)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. manganémie)
1. prezenţa manganului în sânge.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. manganésite)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. manganique)
2. acid ~ = acid compus din oxigen, hidrogen şi mangan.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. manganésifère)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alabandine)
1. sulfură naturală de mangan, negricioasă, cu luciu metalic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după germ. Atramentverfaren)
1. tratament termochimic al pieselor de oţel prin încălzire în baie cu soluţie de fosfat de fier şi de mangan.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. braunite)
1. oxid natural de mangan, opac, negru, cu luciu semimetalic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Dural)
1. aliaj ușor pe bază de aluminiu (> 90%), cupru (3-5%), magneziu (0,4-2,4%) și mangan (0,3-1%), utilizat datorită densității reduse, rezistenței mecanice și rezistenței la coroziune; duraluminiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. duralumin)
1. aliaj de aluminiu, cupru, magneziu, mangan şi siliciu, foarte rezistent şi uşor; dural1.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Ferromangan)