Dictionar

mangan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Mangan)

1. metal dur și sfărâmicios, alb-cenușiu, foarte răspândit în natură, folosit la elaborarea unor aliaje.
 

feromangan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Ferromangan)

1. aliaj de fier și mangan.
 

manganat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. manganate)

1. sare a acidului manganic.
 

manganemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. manganémie)

1. prezența manganului în sânge.
 

manganezit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. manganésite)

1. oxid natural de mangan.
 

manganic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. manganique)

1. care conține mangan.
2. acid ~ = acid compus din oxigen, hidrogen și mangan.
 

manganifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. manganésifère)

1. care conține mangan.
 

alabandină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alabandine)

1. sulfură naturală de mangan, negricioasă, cu luciu metalic.
 

atramentare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după germ. Atramentverfaren)

1. tratament termochimic al pieselor de oțel prin încălzire în baie cu soluție de fosfat de fier și de mangan.
 

braunit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. braunite)

1. oxid natural de mangan, opac, negru, cu luciu semimetalic.
 

dural

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Dural)

1. aliaj ușor pe bază de aluminiu (> 90%), cupru (3-5%), magneziu (0,4-2,4%) și mangan (0,3-1%), utilizat datorită densității reduse, rezistenței mecanice și rezistenței la coroziune; duraluminiu.
 

duraluminiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. duralumin)

1. aliaj de aluminiu, cupru, magneziu, mangan și siliciu, foarte rezistent și ușor; dural1.
 

feromangan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Ferromangan)

1. aliaj de fier și mangan.