Dictionar

cerebropatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cérébropathie)

1. (med.) termen generic care desemnează toate afecțiunile creierului, oricare ar fi cauzele și manifestările lor; maladie a creierului.
 

controla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. contrôler)

1. tr. a exercita un control.
2. a domina, a supune, a ține sub control; a supraveghea.
3. refl. (despre oameni) a-și stăpâni mișcările, manifestările.
 

deplasat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (deplasa)

1. care nu se află la locul lui.
2. (despre oameni și manifestările lor) nepotrivit, nelalocul său; (fig.) necuviincios.
 

dezagreabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. désagréable)

1. care nu este agreabil, care provoacă neplăcere; neplăcut, supărător.
2. care nu este considerat demn de a fi agreat; antipatic, nesuferit.
3. care nu oferă nicio plăcere simțurilor sau gustului.
4. (despre oameni și manifestările lor) care nu are un fizic atrăgător.
5. (despre oameni și manifestările lor) care șochează; strident.
6. (despre oameni) care este lipsit de amabilitate.
 

electrofiziologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. électrophysiologie)

1. ramură care studiază manifestările biocurenților ce însoțesc procesele fiziologice.
 

epileptic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. épileptique, lat. epilepticus)

1. I. legat de epilepsie; cu caracter de epilepsie; asemănător cu manifestările epilepsiei.
2. (fig.) asemănător cu manifestările epilepticului.
3. II. persoană bolnavă de epilepsie.